Umbra dintre noi
Într-un orășel liniștit de la poalele munților, trăia doamna Margareta, o femeie trecută bine de 60 de ani, văduvă de mulți ani și mamă devotată fiului ei, Andrei. Îl crescuse singură, cu multe sacrificii, și nu fusese zi în care să nu-i reamintească ce mult a dat ea pentru ca el să ajungă "cineva". Andrei devenise medic. Un om serios, liniștit, muncitor. Iar într-o zi, fără prea mult tam-tam, i-a adus mamei o veste care i-a zdruncinat întreaga lume: „Mamă, vreau să-ți prezint pe cineva. Ea este Ana, iubita mea. Ne-am logodit.” Margareta a zâmbit politicos, dar în sufletul ei s-a declanșat o furtună. Ana era tânără, modest îmbrăcată, profesoară de literatură, cu ochi blânzi și voce domoală. Prea simplă. Prea tăcută. Prea… „nu destulă” pentru băiatul ei. De la început, Margareta nu a acceptat-o. Îi critica mâncarea, felul în care se îmbrăca, ba chiar și cum își ținea părul. În prezența ei, făcea mereu observații pasiv-agresive: – „Pe vremea mea, femeile își respectau soacra, n...
